Casa Nicolae Bălcescu începe cu un om care a trăit mult, a călătorit mult și a adunat obiecte, amintiri, gusturi, povești. Vine dintr-o familie de antreprenori pentru care casa nu e doar un loc de locuit, ci un loc de reprezentare, un spațiu care să poată primi pe toată lumea și să spună ceva despre cine ești.

Nu caută un stil pentru că are deja unul, format în timp, din lucruri moștenite, din piese găsite în călătorii, din obiecte care au o istorie. Vrea o casă care să le țină pe toate împreună, fără să pară un depozit de amintiri și fără să sacrifice esteticul.

De aici pornește tot: un spațiu eclectic nu ca tendință, ci ca oglindă a unui om complex. Texturi diferite, epoci diferite, culori care coexistă, legate printr-un fir comun pe care îl simți, chiar dacă nu îl poți numi imediat.

Iubește culorile și texturile lui Klimt. Îi plac aurul, catifeaua, lemnul vechi cu patină, oglinda care distorsionează puțin. Dar și modernul curat, linia simplă, contrastul care trezește un spațiu.

660 de metri pătrați în care fiecare cameră are caracterul ei și totuși, toate sunt ale aceleiași case.