„Avem nevoie să ne mișcăm ușor prin casă, fără să ne lovim de ea.”
cu ce au venit
Amenajarea apartamentului de tip duplex din București începe cu o familie cu doi copii, dintre care unul cu nevoi speciale, și cu o viață care nu urmează un tipar fix.
Ritmul lor e dinamic, schimbător și spațiul trebuie să țină pasul cu asta fără blocaje, fără tensiuni acumulate.
Fiind o familie care călătorește mult, casa nu e doar un loc de locuit. E un punct de revenire, locul în care își regăsesc echilibrul după ce au fost în mișcare.
Nevoile sunt multiple și aparent opuse: libertate de mișcare pentru copii, siguranță integrată discret, spațiu comun pentru familie, dar și colțuri în care fiecare să se poată retrage. Relația de cuplu are nevoie de respirație proprie. Munca trebuie să-și găsească locul fără să invadeze restul casei.
De aici apare direcția proiectului de design interior: o locuință flexibilă, în care spațiile nu sunt rigide, dar nici complet deschise. Fiecare funcțiune e clară fără să fie izolată.
Un rol important îl are biroul, gândit ca un spațiu separat care oferă concentrare și autonomie, dar care poate deveni, când e nevoie, loc de dormit temporar, fără să-și piardă coerența.
Întregul apartament e construit ca un echilibru între structură și libertate. Circulațiile sunt fluide, spațiul se adaptează vieții reale, nu invers.
cu ce au rămas după proiect
Pentru familie, casa devine un spațiu care funcționează odată cu ei, nu împotriva lor.
Copiii au libertate de mișcare și siguranță fără ca spațiul să devină restrictiv, iar adulții își pot păstra ritmul și zonele proprii fără compromisuri.
Spațiul permite apropiere, dar și retragere, iar funcțiunile se adaptează ușor în funcție de moment, fără să creeze dezechilibru.
