Amenajare apartamentului Schitului din București, începe cu o familie cu un copil care simte că spațiul în care locuiește nu îi mai ajută să trăiască așa cum și-ar dori.

Nu lipsea ceva mare, lipseau lucrurile acelea mici care făceau casa acasă: mai multă lumină, mai multă ordine, mai puțin zgomot vizual. Și o senzație pe care și-o doresc de mult, cea de acasă cu adevărat. Nu ca imagine, ca un cuib, așa cum au spus chiar ei. Un loc familiar, liniștit, în care viața de zi cu zi să capete un ritm mai firesc.

Întrebările de la care pornim sunt clare: unde se așază dimineața? Unde stă copilul când vrea să fie aproape? Ce îi încurcă și ce le lipsește?

Spațiul se schimbă prin lucruri esențiale, nu spectaculoase. Se face mai mult loc pentru lumină, se simplifică organizarea și fiecare zonă capătă un rol clar, fără să fie separată rigid.

Locul de luat masa devine punctul în care se întâlnesc cel mai des. Livingul rămâne deschis și aerisit un loc în care pot sta fără să fie distrași de prea multe lucruri în jur. Depozitarea îi ajută, nu îi încurcă. Materialele și culorile sunt calde, dar ușoare, spațiul e plăcut și ușor de întreținut.

Nu este o casă perfectă pentru toți, este o casă în care lucrurile sunt mai simple și mai ușor de trăit pentru ei.